Despre mine
SOȚ. TATĂ. ANTREPRENOR. OM POLITIC.
Am intrat în Partidul Național Liberal în anul 1996 pe vremea când eram în clasa a XI-a a Liceului de Informatică din Brașov.
Un prieten de familie mai în vârstă mi-a împrumutat pentru citire o carte care m-a speriat până în măduva oaselor – Bazele Filozofiei Marxiste. Îmi aduc și acum aminte cum, în viziunea lui Marx, controlul total al populației era esența ctitoririi unei societăți socialiste perfecte. Una dintre metode ar fi fost racordarea unei comunități la o singură sursă de apă controlată de partid. Acel gând, de a controla până și cea mai de bază necesitate umană, m-a înfricoșat atât de tare încât am zis nu doar că nu voi sta deoparte dar că va trebui neapărat să mă implic în politică pentru a nu lăsa sau măcar pentru a încerca să nu las ca acele lucruri oribile să se întâmple. Așadar, zis și făcut. Internetul era încă necunoscut și nefolosit la scară largă, astfel încât am mers la sediile a trei partide și le-am cerut informații tipărite. Am primit doctrinele Partidului Democrației Sociale din România, Partidului Unității Naționale din România și a Partidului Național Liberal. M-am identificat rapid ca mentalitate, construcție și structură cu doctrina PNL. Următorul pas a fost sa mă informez asupra partidului identificat de mine. Atunci am aflat de Brătianu, Golescu și Ghica și am devenit din ce în ce mai fascinat de acest mare partid și de oamenii care au făcut parte din el. Desigur acum este mult mai ușor să te informezi accesând resursa imensă pe care ne-o oferă internetul. Una dintre ele este: Wikipedia
În aceeași perioadă l-am cunoscut și pe Adrian Veștea care, cu 5 ani mai mare decât mine, era deja angrenat în Tineretul Național Liberal de la acea vreme.
Încetul cu încetul am început să mă implic în activitatea partidului ajutând la organizarea internă, cu lipitul de afișe pe stâlpii de beton și cu paza acestora și, nu în ultimul rând, cu organizarea de evenimente prin care să atragem noi tineri alături de noi. Unul dintre primele evenimente a fost un concurs de șah la nivelul orașului, concurs pentru care a trebuit să dau o butelcuță din vinul făcut de tatăl meu unui strungar în lemn în schimbul a 3 cupe frumos lucrate și lăcuite. Eram foarte bucuros că am reușit atunci în pofida neajunsurilor să rezolv problema premiilor. Vremurile frumoase au continuat cu o primă școală politică la care am participat în 1998 în Poiana Brașov. Îmi amintesc cum ni s-a spus să purtăm neapărat cravată la cursuri pentru că mari oameni de stat vor veni să ne instruiască. Astfel am luat pentru prima oară contact cu modul de lucru în campaniile electorale și am înțeles, totodată, modul de lucru al unei „mașinării” politice de nivelul Partidului Național Liberal.
În 1998 m-am înscris la Facultatea de Mecanică, secția Mecanică Fină, din cadrul Universității Transilvania,
facultate care m-a dezamăgit destul de rapid atât din cauza infrastructurii învechite, cât și din cea a mentalităților blocate în mândria socialismului proletar. Profesorii încă ne explicau, printre altele, că statul este singurul care face și desface, că statul trebuie să fie mare pentru ca țara să fie puternică. Capacul peste speranțele mele l-a pus un anume profesor care, la unul dintre laboratoarele din anul doi de facultate despre ceasuri, altimetre, barometre și alte mecanisme de mecanică fină, aflat în fața unui angrenaj, ne-a explicat laudativ și cu mare mândrie uitându-se cumva în sus și gesticulând – Dragi studenți, vă aflați în fața unui bord de avion nu din al doilea război mondial, ci chiar din PRIMUL. Da, în anul de grație 2000, când americanii construiau vehicule ca să le trimită pe Marte, noi învățam pe tehnologie din 1900. Pe atunci credeam în coincidențe, dar acum realizez că nu a fost întâmplătoare acea experiență, deoarece mergând agale prin căminul de pe colină, dezamăgit și dezumflat de perspectivele mele ca inginer și având ochiul format de munca de la partid în reperarea afișelor, unul cu titlul „Work and Travel USA” mi-a atras atenția. Bineînțeles că totul suna foarte frumos și, deși Statele Unite ale Americii nu fuseseră un vis de-al meu sau nici măcar o curiozitate, afișul bine făcut mi-a atras mai întâi ochiul de tânăr critic al publicității prin afișaj. Era foarte bine conceput, bine spațiat, aliniat, culorile nu te înțepau, ba chiar te atrăgeau prin armonia rezultată din combinarea lor. L-am inspectat, l-am citit și chiar mi-am notat un număr de telefon la care am sunat mai târziu și le-am spus foarte clar, din start, că eu stau la discuții dacă nu-mi vor cere bani. Dacă e o șarlatanie prin care vor să păcălească câțiva studenți de ceva bănuți să nu își piardă timpul cu mine că eu nu o să cad în plasă. Doamna de la celălalt capăt a fost foarte amabilă și m-a asigurat ca nu este nicio escrocherie și că nici bani nu îmi vor cere în afară de taxele aferente și chiar și acelea la sfârșit, după ce mi se aprobă viza. Deși neîncrezător am rămas totuși la telefon și chiar am făcut apoi toți pașii indicați. Toate actele le-am făcut rapid și în 2 luni, la 21 de ani, aterizam pe aeroportul internațional J.F.Kennedy din New York. Aici a început o experiență și o formare pe care numai Statele Unite ale Americii ți-o pot da și care mă definește și astăzi.
22 ani i-am împlinit în SUA, de Crăciun.
A fost prima zi de naștere fără părinți, fără bani de la ei, fără îmbrățișările familiei alături de care am crescut. După expirarea contractului de 4 luni cu tabăra de copii din New York unde am fost angajat, văzând că în această țară se pot câștiga 100 de dolari pe zi și comparând acest venit cu cel din România care se situa tot la 100 de dolari, dar lunar, decizia de a rămâne în Statele Unite a fost pur economică și una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în viața mea. De altfel SUA mi-au dat nu doar o experiență și o educație antreprenorială de excepție, ci, mai important, mi-a dat o familie cu trei fetițe, patru dacă o luăm în considerare pe soție, care e un fel de fetiță-general de brigadă care a reușit și reușește să-mi depășească mereu așteptările. Despre cei 9 ani de diasporă din America în care am avut 3 afaceri dintre care una (Tiny Steps) chiar a supraviețuit traversării oceanului și funcționează foarte bine și aici vă voi povesti altă dată si probabil voi insera aici linkul către acel articol.
În 2009 m-am întors în România.
Criza financiară din 2007-2008 ne-a făcut să ne regândim prioritățile și am considerat că familia și siguranța copiilor este mai importantă decât avantajele financiare, care bineînțeles aveau rolul lor. Am hotărât să aducem nepoții lângă bunici, să continuăm afacerea de familiei ARA începută de tatăl meu încă din 1990 și să încercăm să dezvoltăm și altele pe lângă acestea. Am zis să încercăm. Încercăm și tragem linie după 5 ani. Dacă mergem spre bine rămânem în România, dacă nu, ne vom întoarce în America. Și astăzi suntem încă aici. În primul an am luat o pauză de la afaceri și implicări civice concentrându-ne asupra celor trei fetițe. Familia a fost mereu pentru mine locul sacru, punctul meu de echilibru și temelia a tot ce fac. Cele mai frumoase momente din viața mea le-am trăit alături de fetițele mele cu care am petrecut foarte mult timp. Până în jurul vârstelor de 10 ani când au început să-și taie singure unghiile, doar eu le-am tăiat. Da, am tăiat 30 ani unghii. Le-am luat peste tot mai mereu și toate planurile noastre au fost cu ele alături, nu pentru ele. Nu ne-am sacrificat nici o zi pentru că nu am dorit să existe o asemenea zi în care ele să trăiască cu unul sau chiar amândoi părinții, sacrificați.
În 2012 am participat pentru prima data la alegerile locale, pe listele Partidului Național Liberal.
Fiind proaspăt reîntors pe meleagurile natale, doar locul pe listă nu era suficient pentru a-mi asigura un mandat alături de cei nouă consilieri pe care Partidul Național Liberal i-a câștigat. A fost nevoie de o reală campanie în care am învățat multe, mai multe decât dacă aș fi intrat printre cei nouă. A fost momentul în care am conștientizat că în viață nu există pierderi, există lecții, din care uneori înveți, alteori nu. Lecțiile cele mai bune sunt acelea în care aparent pierzi, dar în spate, în analiza a ceea ce s-a întâmplat descoperi adevăratele detalii care puțin schimbate ar fi schimbat rezultatul. Și în viața politică este exact ca în business, un faliment te învață mult mai multe decât un succes. Important este să nu te oprești niciodată. Tot în 2012 am înființat împreună cu soția o echipă sportivă de cheerleading american la Râșnov, echipă cu care am și câștigat în acel an primul titlu de campioni naționali concurând cu alte 10 cluburi din țară. Cu echipa Râșnov Cheerleaders am ajuns până în semifinalele concursului Românii au Talent și în semifinalele concursului România Dansează. Mai multe despre acest proiect găsiți aici.
În 2013 am inaugurat o nouă clădire de 200 mp pentru grădinița Tiny Steps, afacerea pe care am început-o în Chicago, Illinois în 2007.
Tot în anul 2013 am organizat, prin clubul nostru sportiv, Campionatul Național de Majorete, eveniment unde au participat aproximativ 1000 de copii din 21 de orașe ale țării.
În 2014 am acceptat provocarea de a deveni președintele Patronatului Român Brașov,
asociație a oamenilor de afaceri pe care am crescut-o de la 0 la 200 de membri din diferite domenii de activitate în numai 2 ani prin diferite evenimente la care au participat membrii comunității de business din județul Brașov. Mai multe despre acest proiect aici.
În 2015 am continuat organizarea evenimentelor sub egida Patronatului Român Brașov
despre fiscalitate si am fost alături de evenimente mari organizate pentru industria din Brasov cum ar fi DemoMetal și am înființat pe data de 8 mai, Asociația Părinților școlii Gimnaziale Peter Thal în același an am reușit dublarea spațiului Tiny Steps de la 200 la 400 metri pătrați ceea ce ne-a permis și înființarea unui After School.
În 2016 am candidat din partea Partidului Național Liberal la funcția de consilier local în orașul Râșnov și am fost ales pentru un mandat.
Cu toate responsabilitățile noi apărute, în urma preluării mandatului de consilier local, am continuat șirul de evenimente organizate sub egida EMET și a Patronatului Român pentru a pune față în față antreprenorii brașoveni cu oportunitățile și noutățile privind accesarea fondurilor nerambursabile.
Pe plan sportiv, între 4 și 18 octombrie 2016 am organizat prima ediție RâșnOff Road, un eveniment de talie mondială, o adevărată olimpiadă off-road, unde peste 1200 de distribuitori, dealeri și jurnaliști de pe toate cele șapte continente au fost prezenți la Râșnov pentru a vedea și testa vehiculele off-road.
În 2017 am fost ales de către Biroul Permanent Județean să conduc comisia pentru Economie, Mediul de Afaceri, Energie și Turism a PNL Brașov (EMET).
În primăvara lui 2017 am fost ales Președinte al Comitetului Județean de Părinți, în urma Proiectului Pilot unic pe țară implementat la Asociația Părinților școlii Gimnaziale Peter Thal, proiect de Evaluarea Aptitudinilor Profesionale ale Copiilor Claselor 5-8.
În același an am organizat și Campionatul National de Majorete, ediția a 10-a, chiar la Râșnov. Un eveniment deosebit de frumos despre care puteți citi aici.
2018 a început cu reușite ce mi-au dat satisfacții pe termen lung.
În ianuarie, în urma unor negocieri cu ministrul educației, am reușit să schimb, alături de Federația Națională a Asociațiilor de Părinți, regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ. (ROFUIP) Articolul aici.
Anul 2018 a fost atât de plin de evenimente încât m-am gândit să le pun pe toate separat, aici.
Pe lângă toate acestea, cea mai mare bucurie, echilibrul care mă ține ancorat în realitate și totodată esența vieții mele este familia mea, soția și cele trei fetițe ce îmi luminează zi de zi sufletul.
Povestea continuă.
Despre mine
SOȚ. TATĂ. ANTREPRENOR. OM POLITIC.
Am intrat în Partidul Național Liberal în anul 1996, pe vremea când eram în clasa a XI-a a Liceului de Informatică din Brașov.
Un prieten de familie mai în vârstă mi-a împrumutat pentru citire o carte care m-a speriat până în măduva oaselor – Bazele Filozofiei Marxiste. Îmi aduc și acum aminte cum, în viziunea lui Marx, controlul total al populației era esența ctitoririi unei societăți socialiste perfecte. Una dintre metode ar fi fost racordarea unei comunități la o singură sursă de apă controlată de partid. Acel gând, de a controla până și cea mai de bază necesitate umană, m-a înfricoșat atât de tare încât am zis nu doar că nu voi sta deoparte dar că va trebui neapărat să mă implic în politică pentru a nu lăsa sau măcar pentru a încerca să nu las ca acele lucruri oribile să se întâmple. Așadar, zis și făcut. Internetul era încă necunoscut și nefolosit la scară largă, astfel încât am mers la sediile a trei partide și le-am cerut informații tipărite. Am primit doctrinele Partidului Democrației Sociale din România, Partidului Unității Naționale din România și a Partidului Național Liberal. M-am identificat rapid ca mentalitate, construcție și structură cu doctrina PNL. Următorul pas a fost sa mă informez asupra partidului identificat de mine. Atunci am aflat de Brătianu, Golescu și Ghica și am devenit din ce în ce mai fascinat de acest mare partid și de oamenii care au făcut parte din el. Desigur acum este mult mai ușor să te informezi accesând resursa imensă pe care ne-o oferă internetul. Una dintre ele este: Wikipedia
În aceeași perioadă l-am cunoscut și pe Adrian Veștea care, cu 5 ani mai mare decât mine, era deja angrenat în Tineretul Național Liberal de la acea vreme.
Încetul cu încetul am început să mă implic în activitatea partidului ajutând la organizarea internă, cu lipitul de afișe pe stâlpii de beton și cu paza acestora și, nu în ultimul rând, cu organizarea de evenimente prin care să atragem noi tineri alături de noi. Unul dintre primele evenimente a fost un concurs de șah la nivelul orașului, concurs pentru care a trebuit să dau o butelcuță din vinul făcut de tatăl meu unui strungar în lemn în schimbul a 3 cupe frumos lucrate și lăcuite. Eram foarte bucuros că am reușit atunci în pofida neajunsurilor să rezolv problema premiilor. Vremurile frumoase au continuat cu o primă școală politică la care am participat în 1998 în Poiana Brașov. Îmi amintesc cum ni s-a spus să purtăm neapărat cravată la cursuri pentru că mari oameni de stat vor veni să ne instruiască. Astfel am luat pentru prima oară contact cu modul de lucru în campaniile electorale și am înțeles, totodată, modul de lucru al unei „mașinării” politice de nivelul Partidului Național Liberal.
În 1998 m-am înscris la Facultatea de Mecanică, secția Mecanică Fină, din cadrul Universității Transilvania,
facultate care m-a dezamăgit destul de rapid atât din cauza infrastructurii învechite, cât și din cea a mentalităților blocate în mândria socialismului proletar. Profesorii încă ne explicau, printre altele, că statul este singurul care face și desface, că statul trebuie să fie mare pentru ca țara să fie puternică. Capacul peste speranțele mele l-a pus un anume profesor care, la unul dintre laboratoarele din anul doi de facultate despre ceasuri, altimetre, barometre și alte mecanisme de mecanică fină, aflat în fața unui angrenaj, ne-a explicat laudativ și cu mare mândrie uitându-se cumva în sus și gesticulând – Dragi studenți, vă aflați în fața unui bord de avion nu din al doilea război mondial, ci chiar din PRIMUL. Da, în anul de grație 2000, când americanii construiau vehicule ca să le trimită pe Marte, noi învățam pe tehnologie din 1900. Pe atunci credeam în coincidențe, dar acum realizez că nu a fost întâmplătoare acea experiență, deoarece mergând agale prin căminul de pe colină, dezamăgit și dezumflat de perspectivele mele ca inginer și având ochiul format de munca de la partid în reperarea afișelor, unul cu titlul „Work and Travel USA” mi-a atras atenția. Bineînțeles că totul suna foarte frumos și, deși Statele Unite ale Americii nu fuseseră un vis de-al meu sau nici măcar o curiozitate, afișul bine făcut mi-a atras mai întâi ochiul de tânăr critic al publicității prin afișaj. Era foarte bine conceput, bine spațiat, aliniat, culorile nu te înțepau, ba chiar te atrăgeau prin armonia rezultată din combinarea lor. L-am inspectat, l-am citit și chiar mi-am notat un număr de telefon la care am sunat mai târziu și le-am spus foarte clar, din start, că eu stau la discuții dacă nu-mi vor cere bani. Dacă e o șarlatanie prin care vor să păcălească câțiva studenți de ceva bănuți să nu își piardă timpul cu mine că eu nu o să cad în plasă. Doamna de la celălalt capăt a fost foarte amabilă și m-a asigurat ca nu este nicio escrocherie și că nici bani nu îmi vor cere în afară de taxele aferente și chiar și acelea la sfârșit, după ce mi se aprobă viza. Deși neîncrezător am rămas totuși la telefon și chiar am făcut apoi toți pașii indicați. Toate actele le-am făcut rapid și în 2 luni, la 21 de ani, aterizam pe aeroportul internațional J.F.Kennedy din New York. Aici a început o experiență și o formare pe care numai Statele Unite ale Americii ți-o pot da și care mă definește și astăzi.
22 ani i-am împlinit în SUA, de Crăciun.
A fost prima zi de naștere fără părinți, fără bani de la ei, fără îmbrățișările familiei alături de care am crescut. După expirarea contractului de 4 luni cu tabăra de copii din New York unde am fost angajat, văzând că în această țară se pot câștiga 100 de dolari pe zi și comparând acest venit cu cel din România care se situa tot la 100 de dolari, dar lunar, decizia de a rămâne în Statele Unite a fost pur economică și una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în viața mea. De altfel SUA mi-au dat nu doar o experiență și o educație antreprenorială de excepție, ci, mai important, mi-a dat o familie cu trei fetițe, patru dacă o luăm în considerare pe soție, care e un fel de fetiță-general de brigadă care a reușit și reușește să-mi depășească mereu așteptările. Despre cei 9 ani de diasporă din America în care am avut 3 afaceri dintre care una (Tiny Steps) chiar a supraviețuit traversării oceanului și funcționează foarte bine și aici vă voi povesti altă dată si probabil voi insera aici linkul către acel articol.
În 2009 m-am întors în România.
Criza financiară din 2007-2008 ne-a făcut să ne regândim prioritățile și am considerat că familia și siguranța copiilor este mai importantă decât avantajele financiare, care bineînțeles aveau rolul lor. Am hotărât să aducem nepoții lângă bunici, să continuăm afacerea de familiei ARA începută de tatăl meu încă din 1990 și să încercăm să dezvoltăm și altele pe lângă acestea. Am zis să încercăm. Încercăm și tragem linie după 5 ani. Dacă mergem spre bine rămânem în România, dacă nu, ne vom întoarce în America. Și astăzi suntem încă aici. În primul an am luat o pauză de la afaceri și implicări civice concentrându-ne asupra celor trei fetițe. Familia a fost mereu pentru mine locul sacru, punctul meu de echilibru și temelia a tot ce fac. Cele mai frumoase momente din viața mea le-am trăit alături de fetițele mele cu care am petrecut foarte mult timp. Până în jurul vârstelor de 10 ani când au început să-și taie singure unghiile, doar eu le-am tăiat. Da, am tăiat 30 ani unghii. Le-am luat peste tot mai mereu și toate planurile noastre au fost cu ele alături, nu pentru ele. Nu ne-am sacrificat nici o zi pentru că nu am dorit să existe o asemenea zi în care ele să trăiască cu unul sau chiar amândoi părinții, sacrificați.
În 2012 am participat pentru prima data la alegerile locale, pe listele Partidului Național Liberal.
Fiind proaspăt reîntors pe meleagurile natale, doar locul pe listă nu era suficient pentru a-mi asigura un mandat alături de cei nouă consilieri pe care Partidul Național Liberal i-a câștigat. A fost nevoie de o reală campanie în care am învățat multe, mai multe decât dacă aș fi intrat printre cei nouă. A fost momentul în care am conștientizat că în viață nu există pierderi, există lecții, din care uneori înveți, alteori nu. Lecțiile cele mai bune sunt acelea care în care aparent pierzi, dar în spate, în analiza a ceea ce s-a întâmplat descoperi adevăratele detalii care puțin schimbate ar fi schimbat rezultatul. Și în viața politică este exact ca în business, un faliment te învață mult mai multe decât un succes. Important este să nu te oprești niciodată. Tot în 2012 am înființat împreună cu soția o echipă sportivă de cheerleading american la Râșnov, echipă cu care am și câștigat în acel an primul titlu de campioni naționali concurând cu alte 10 cluburi din țară. Cu echipa Râșnov Cheerleaders am ajuns până în semifinalele concursului Românii au Talent și în semifinalele concursului România Dansează. Mai multe despre acest proiect găsiți aici.
În 2013 am inaugurat o nouă clădire de 200 mp pentru grădinița Tiny Steps, afacerea pe care am început-o în Chicago, Illinois în 2007.
Tot în anul 2013 am organizat, prin clubul nostru sportiv, Campionatul Național de Majorete, eveniment unde au participat aproximativ 1000 de copii din 21 de orașe ale țării.
În 2014 am acceptat provocarea de a deveni președintele Patronatului Român Brașov,
asociație a oamenilor de afaceri pe care am crescut-o de la 0 la 200 de membri din diferite domenii de activitate în numai 2 ani prin diferite evenimente la care au participat membrii comunității de business din județul Brașov. Mai multe despre acest proiect aici.
În 2015 am continuat organizarea evenimentelor sub egida Patronatului Român Brașov
despre fiscalitate si am fost alături de evenimente mari organizate pentru industria din Brasov cum ar fi DemoMetal și am înființat pe data de 8 mai, Asociația Părinților școlii Gimnaziale Peter Thal în același an am reușit dublarea spațiului Tiny Steps de la 200 la 400 metri pătrați ceea ce ne-a permis și înființarea unui After School.
În 2016 am candidat din partea Partidului Național Liberal la funcția de consilier local în orașul Râșnov și am fost ales pentru un mandat.
Cu toate responsabilitățile noi apărute, în urma preluării mandatului de consilier local, am continuat șirul de evenimente organizate sub egida EMET și a Patronatului Român pentru a pune față în față antreprenorii brașoveni cu oportunitățile și noutățile privind accesarea fondurilor nerambursabile.
Pe plan sportiv, între 4 și 18 octombrie 2016 am organizat prima ediție RâșnOff Road, un eveniment de talie mondială, o adevărată olimpiadă off-road, unde peste 1200 de distribuitori, dealeri și jurnaliști de pe toate cele șapte continente au fost prezenți la Râșnov pentru a vedea și testa vehiculele off-road.
În 2017 am fost ales de către Biroul Permanent Județean să conduc comisia pentru Economie, Mediul de Afaceri, Energie și Turism a PNL Brașov (EMET).
În primăvara lui 2017 am fost ales Președinte al Comitetului Județean de Părinți, în urma Proiectului Pilot unic pe țară implementat la Asociația Părinților școlii Gimnaziale Peter Thal, proiect de Evaluarea Aptitudinilor Profesionale ale Copiilor Claselor 5-8.
În același an am organizat și Campionatul National de Majorete, ediția a 10-a, chiar la Râșnov. Un eveniment deosebit de frumos despre care puteți citi aici.
2018 a început cu reușite ce mi-au dat satisfacții pe termen lung.
În ianuarie, în urma unor negocieri cu ministrul educației, am reușit să schimb, alături de Federația Națională a Asociațiilor de Părinți, regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ. (ROFUIP) Articolul aici.
Anul 2018 a fost atât de plin de evenimente încât m-am gândit să le pun pe toate separat, aici.
Pe lângă toate acestea, cea mai mare bucurie, echilibrul care mă ține ancorat în realitate și totodată esența vieții mele este familia mea, soția și cele trei fetițe ce îmi luminează zi de zi sufletul.